Eram numai noi doi,
Asa de frumos.
Un vis devenit realitate,
Dar ceva nu era-n regula..
Nu-ii mai simteam buzele moi sarutandu-ma.
Deja,lumea paralela ne cuprinsese sufletele,
Intunericul era atat de profound.
Incercam sa-mi indepartez ceata din ochi,
Ca sa-l pot vedea,dar era de nereusit.
M-am zbatut,am tipat,am ascultat in liniste-
Dar nu se auzeau decat bataile repezii ale inimii mele.
Era intuneric,noaptea s-a lasat peste mine cu umbrele ei.
Aerul era putin,nu mai puteam face fata.
Simteam ca ma sufoc,
Dar continuam sa-l caut,il voiam aproape.
El,Eu.
Impreuna.
Se pare ca de umbra se dezlipise de mult,
Pe aripile păsării a lăsat urme,pentru a nu fi gasit
Sa plimbat pretutindeni,fără să înţelega că acolo înseamnă:
Aropierea de mine,
Depărtarea de el.
Nu mai sunt la locul meu,
Este o urma trasata cu o bucata de creta.
Vederea imi revenise la normal,nu mai era ceata,
Aerul era putin intetosat,dar era de ajuns.
Puteam respira si vedea,
Parca si oboseala imi trecuse,
Prin vene,sangele ‘alerga’ cu rapiditate.
Imi simteam pulsul la o viteza normala.
Ma simteam putin mai bine,dar oare care era cauza?
Il simteam aproape,cu toate ca nu il zaream.
Pana cand..
Am simtit un aer caldut…
Era el.
Se uita fix la mine,dar putin speriat..
NU.
Agatat de trupul meu,alerga prin mine,
Fară să mă atinga simt cum dorinţa lui e gata să primeasca sfarsitul poveştii..
Il priveam fara regret cum iese din mine stingand lumina.
În mine a legat sentimentele cu aţă,a stins ceea ce nu trebuia,
A strans violent dublul meu,fără să se gândeasca..
Ca nu sunt
Că nu este.
Ce a fost cândva a ramas pe retina orbului.
S-a dezbrăcat de el printr-un ţipăt, A rămas o urmă în spatele lui,de care m-am legat pentru totdeauna. Am continuat drumul spre capătul nopţii, Acolo ecoul s-a prefăcut în linişte, Am crezut că eşte el ţinând între degete ultima cearcănă a omului..
……….
P.S. I Love him.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu